Am aflat astăzi de un concurs pentru bloggeri – BLOGWARS.
Aşa că m-am înscris in competiţie şi să sperăm că totul va fi bine.
Motivul nu e unul foarte clar, dar ştiu că nu am nimic de pierdut, aşa că am mers pe premiza „de ce nu?”
Nu ştiu ce şanse am, din moment ce blogul meu e mai underground de fel, but I always hope for the best.
Yay!
Iniţial am zis că nu vă urez nimic. E mai bine aşa, aşteptări mai puţine, dar m-am răzgandit.
Pentru că de fapt sunt o persoană bună si iubitoare, am destule lucruri să vă urez, iar dacă aveti o listă cu lucruri pe care să le realizaţi în 2013, simţiţi-va liberi să adaugati si lucruri de p-aici. (unde e cazul, bineînţeles)
Vă urez:
1. Să învăţaţi să scrieţi.
Chiar dacă vouă vă face plăcere să păreţi mai inculţi decât niste copii de clasa a II-a, eu zic că puteţi face un minim efort. SUNTEŢI CAPABILI, JUR. Chiar dacă în general nu vă cred capabili de mare lucru, vă promit eu, că puteţi să învăţaţi anul ăsta să scrieti. Corect. De ce vă urez asta? Pentru că e cea mai tristă şi uşoară forma de a fi penibil, iar dacă ăsta chiar este scopul vostru în viaţă, depuneţi mai mult efort, se poate. Pentru ca e dovadă de lipsă de respect. Pentru voi, pentru că vă consideraţi incapabili de a scrie, şi faţă de noi, care trebuie să ne chinuim să desluşim mizeriile pe care le puteţi scrie.
2. Să nu mai luaţi toti viruşii posibili şi imposibili de pe facebook.
O altă formă mult prea uşoară de a fi penibil. Mă fraţilor, dacă vreţi, vă fac un tutorial pentru asta. Pe ce să NU daţi click. Dacă primiţi acelaşi link prin mesaje de pe la toţi retardaţii înseamnă ca e virus. Dacă primiţi invitaţii pe la nu stiu ce evenimente la fel. Înţelegeţi odată pentru totdeauna că NU vă puteţi vedea vizitatorii şi nu vă puteţi schimba culoarea la facebook. Atunci când veţi putea, veţi avea opţiunile astea undeva la „Setări” (că majoritatea de luaţi virusul ăsta sunteţi din rândul ciobanilor menţionaţi mai sus).
3. Să nu mai fiţi retardaţi.(scuze, ştiu că e imposibil)
3.Să vă deschideţi mintea (aplicabil numai în cazurile în care aveţi una)
A se lua în considerare faptul că această urare se adresează unui public restâns. Vă promit că dacă faceţi asta, veţi privi lumea cu alţi ochi, iar lumea vă va privi la randul ei cu alţi ochi. Mai buni. Încetaţi să vă limitaţi la ceea ce vă impune societatea, viaţa nu e făcută să respectaţi toate regulile, iar a-ţi trăi viaţa nu este egal cu a iubi spiritul de turmă. Spuneţi ceea ce credeţi, luptaţi pentru ceea ce consieraţi că merită, nu vă mai impiedicaţi de fiecare părere negativă a unor oameni pe care nici măcar nu îi placeţi, faceţi compromisuri numai pentru voi, nu vă schimbaţi pentru oricine, lista continua. Nu mai generalizaţi, suntem toţi diferiţi, femeile nu-s toate curve şi bărbaţii nu sunt toţi porci. Numai alea/ăia care vă plac vouă.
4. Respect de sine.
Mult. De aici porneşte totul, jur. Vreţi să ştiţi de ce sunteţi retardaţi? Pentru că vă înconjuraţi de oameni de speţă joasă, de la care nu aveţi absolut nimic de învăţat, pentru că valorile voastre sunt undeva sub nivelul mării şi pentru că nu ştiţi să faceţi diferenţa dintre ceea ce e adevărat şi ceea ce e o manipulare ieftină.
Vă doresc să vă înconjuraţi de oameni puternici, care au o vagă idee despre ce e în jurul lor. Când simţiţi că o persoană vă trage în jos, întrebaţi-va: „Bă nene, eu atâta pot?”
Să vrei NUMAI ceea ce e bun pentru tine nu e egoism, e respect. Respect pentru tine.
Nu mai lăsaţi oamenii să vă calce in picioare, nu o să ajungeţi nicaieri.
5. Să deschideţi o carte.
Poate o să vă placă, zic.
Si in final… vă doresc să aveţi exact ceea ce meritaţi.
Chestia asta are pe tumblr +16.000 de notificări. E destul de mult, evident. Deci, cam acelaşi număr de oameni se asteaptă ca în mod miraculos anul 2013 să fie bun cu ei.
Meh, îmi pare rău dacă vă spulber visele, dar o să vă spun ceva cu adevarat… wow. TOTUL DEPINDE DE VOI, retarded little people.
E de-a dreptul stupid să te aştepţi ca anul următor să fie mai bun, luna următoare să te iubească Vasilică a lu’ Ciocan, să câştigi la lotto când tu nici nu ai pus bilet, să te aştepţi ca totul să meargă bine când tu faci cele mai stupide alegeri, etc.
Daaar, 2013 poate sa fie mai bun decat 2012, dacă ascultaţi la mine:
1. Învăţaţi odata pentru totdeauna ce e ăla respectul de sine.
[mesajul asta e în mare parte adresat fetelor, că văd că ele au talentul de a alege ceea ce e mai prost pentru e ele ceva mai dezvoltat decat al populaţiei masculine]
Ce e ăla respect de sine? E destul de simplu, trebuie să realizezi ceea ce meriţi şi ceea ce e bine pentru tine şi să faci toate alegerile în funcţie de asta. Iar dacă tu alegi să fii cu unu cu ceafa lată, care îţi mai oferă un machiaj semipermanent la ocazii speciale, doar pentru că are un Maseratti furat de prin Italia şi îţi dă bani să îţi cumperi UGG-uri roz, nu, ăla nu e respect de sine.
2. Never give up.
Toată lumea se aşteaptă ca totul să cadă din cer şi realizările să vină de la sine. Nu e chiar aşa şi sunteţi conştienţi de asta. Dacă visul tau e ca în 2013 să vizitezi 3 tări străine, una din Orient, una din lumea a3a şi una din America Latina, nu lăsa nimic să te oprească. De fapt, încetează să mai găseşti scuze şi caută soluţii. Plus că trăim in era in care exista un tutoria pe net pentru absolut orice. Daca vrei in 2013 să scrii o carte, să te căsătoreşti cu un prinţ sau să mănânci mai putin de la McDonalds, crede-ma ca un simplu search pe google o să îţi dea nişte idei.
Winners never quit, and quitters never win.
3. Fii pozitiv.
Ţi-a murit pisica? E ok, îţi iei alta, o să moară şi aia, viaţa merge înainte. Acum sa fim serioşi. Eu obisnuiam să fiu extrem de pesimistă, din tot felul de motive stupide. Până când am citit un articol pe net despre faptul că un om care traieste 70 de ani, doarme in medie 25 din ei. Eu clar dorm 30 din ei. Şi mi-am zis… bă, dacă tot dorm jumătate din viaţă… de ce în timpul ăla scurt rămas, eu îmi găsesc timp să fiu trista? No more. Nu zice nimeni că acum sunt cea mai fericită persoana din lume, dar încerc să văd partea bună in orice situaţie. Şi mă simt mult mai bine aşa. Totul ţine de modalitatea in care gandesti, ‘cause what you think, you become.
4. Elimină idioţii din viaţa ta.
Ăsta e cel mai bun lucru pe care îl puteţi face cu viaţa voastră, vă jur. Dacă simţiţi că vi se ridică tensiunea de fiecare data când Gigel pune o întrebare stupidă, sau cand vreun Mitică face vreo apreciere fata de idolul lui, Dan Diaconescu, e clar. Staţi departe. La fel de departe staţi şi de persoanele care vă trag înapoi. Aici intră cei care vă descurajează, va fac să vă simţiţi inferiori, sau pur şi simplu vă mănâncă timp complet degeaba.
Atât.
Pentru că aşa au fost învăţaţi.
De cele mai multe ori vin de la şcoală cu autobuzul, pentru că sunt prea lenesă să merg pe jos iar acum e şi frig, iar această minicălătorie a mea zilnică îmi permite să studiez unii din cei mai trişti oameni pe care societatea îi produce: bătrâni, controlori platiţi cu salariul minim pe economie, copii care se duc la şcoală, oameni săraci, mame tinere a căror principală grija este cu ce îşi vor hrăni maine copilul, iar lista continuă. Mai pe scurt, oameni simpli, pe care ii vedem peste tot, cu care interacţionăm zilnic, dar de cele mai multe ori nu-i observăm.
Şi da, toţi sunt trişti ca naiba. M-am întrebat o perioadă de ce, iar răspunsul este mai mult decat firesc pentru mine, dar complet invizibil pentru alţii.
E simplu, toţi ne încredinţăm soarta altcuiva. Toţi depindem de altcineva care ne-ar putea taia craca de sub picioare la orice oră din zi şi din noapte. Că acea persoană e şefu’ de la muncă, mama care nu-ţi mai dă bani dacă iei 7 la mate, banca aia care îţi bate la uşă că nu ai plătit rata, sau iubitul care te ameninţă că pune filmuleţul cu tine pe internet, toţi suntem la degetul mic al altcuiva.
Şi atunci când ştii că eşti un sclav al tuturor circumstanţelor pe care le-ai creat în jurul tău, e chiar destul de greu să vezi toate lucrurile bune din viaţa ta. E greu să te gandesti „am o casa” cand mai ai 20 de ani de platit la ea la bancă, si e greu să te gandeşti „am 3 copii frumoşi” când ştii că viitorul lor poate fi mai groaznic decât prezentul tău pentru că i-ai crescut cu aceeaşi mentalitate comunistă şi conservatoristă care ţi-a fost şi ţie implantată în minte.
Mesajul meu?
90% din ei o merită, pentru că îşi închid mintea si aprind televizorul, dar cred că tu încă ai o şansă la independenţă şi fericire.
Open your mind and open a book, it’s magic.
Cine ma are la prieteni pe facebook sigur o sa creada ca-s panicata rau pe subiectul asta, pentru ca mi-am pus acum vreo doua ore status legat de blestemul alegerii facultatii. Eu ce pot sa va zic… da. Sunt panicata. Rau.
Chiar nu am chef sa-mi pierd alti 3 ani de viata pe in complet nefolositorul invatamant romanesc, cand pot face altceva cu anii aia. Sunt 3 totusi, numar perfect, plin de simbolistica, hai sa aberam.
Asa ca… am decis sa ma uit pe subiectele de la admitere ale facultatii de drept si de jurnalism [ma bate gandul sa le fac in paralel]. La drept, totul clar si frumos, 100 de intrebari din gramatica si economie. Nimic simplu, dar nimic imposibil de invatat pana la vara. Mai frumos a fost cand am ajuns la jurnalism…
Primul subiect, clar, scurt, la obiect, cu antonime, sinonime, subiecte de clasa a2a. Totul frumos. Ce mi-a atras atentia insa au fost modele pentru subiectul II, cel de”creativitate si expresivitate”. Uitandu-ma peste ele, aceeasi impresie: clasa a2a. In sensul ca aveai un subiect extrem de asemanator cu ce iti dadea tanti invatatoare pentru compuneri. Dar trecem peste si ajungem la acest superb model de subiect:
La un examen, constati, in mijlocul probei, ca ai gresit sala. Construieste o intamplare pornind de la aceasta situatie.
Şoc. Panică. Teroare. Tu-lai Doamne, ce-o fi asta?
Nu ezit sa imi pun urmatoarea intrebare: ei ne cred retardati, sau e un exercitiu de imaginatie, pentru a vedea ei cum consideram noi ca ar functiona mintea unui om retardat?
Haideti sa facem totusi exercitiul de imaginatie, nu ne punem noi cu mintea luminata care a creat acest extraordinar model de subiect.
Cazul I
Examenul incepela 9:00, tine pana la 12:00, e 8:30 si eu ma invart prin campus de nebuna cautand sala in care trebuie sa dau examen. Intr-un sfarsit, zic eu ca o gasesc.
Vine ora 9 si mi se inmaneaza subiectele. E ceva biologie, trebuie sa desenez in detaliu o inima, cu ventricule, alea alea, floare la ureche.
Mintea mea retardata realizeaza insa abia in mijlocul probei, la ora 10:30, ca eu sunt in sala gresita.
Cazul II
Examenul incepela 9:00, tine pana la 12:00, e 8:30 si eu ma invart prin campus de nebuna cautand sala in care trebuie sa dau examen. Intr-un sfarsit, zic eu ca o gasesc.
Scot o foaie de hartie si incep sa scriu. Scriu, am inspiratie. Deja visez scaunul lu’ Andreea Esca, moale si comfortabil, iar pe mine ma vad in slow motion, citind cu pasiune stirile de pe promter, eventual cu niste flori in par si o rochie de la Gucci.
Mintea mea retardata realizeaza insa abia in mijlocul probei, la ora 10:30, ca sala e goala si eu nu am cui sa inmanez opera mea literara. Da, trebuie sa fi gresit sala.
Si dupa ne intrebam de ce jurnalistii romani sunt retardati, de ce e Nikita in ziare si de ce injura alea la TV in mijlocul transmisiunii in direct. Daca se pleaca de la premisa ca daca vrei sa intri la jurnalism, probabil esti retardat, cel mai probabil vei iesi la fel de retardat, sau mai rau.
In ciuda faptului ca nu imi convine sa scriu inca un post despre mizeria aia de serial, o voi face pentru toti fanii mei. [va rog sa sesizati ironia si sa nu incepeti cu „esti aroganta, unde sunt fanii, tu n-ai fani, etc.”, va cred in stare de imbecilitati de genul].
Sa o luam cu inceputul. Acesta este blogul MEU. Pe care intr-adevar, nu am mai scrie de 50 de ani, dar ramane iubitul meu blog. Si stiti ce inseamna asta? Ca scriu ce vrea muschiu’ meu umflat cu steroizi si fac asta cand vreau eu, aleg ce subiect vreau eu, si spun ce vreau eu despre acel subiect. Bun.
Ma doare in pix de serialul vostru cu personaje care se vor smechere si care realizeaza ce ratoni nesuferiti au fost si decid sa se schimbe in ratoni patetici. Nu ma intelegeti gresit, patetici sunt de la inceput pana la sfarsit, dar devin mai suportabili in timp, iar odata cu asta le creste gradul de patetism.
De asemenea, sunt fata, ma cheama Lavinia si am 18 ani. Nu de alta, dar pareati foarte confuzi, mai ales cand veneati cu aprecieri de genul „esti un bou”. Imi pare rau sa va dezamagesc, gusturile mele rafinate in materie de seriale nu ma fac mai putin umana, dar daca vreti voi, pot sa va impung cu frumoasele mele coarne de bou.
M-ati intrebat de ce nu dau la actorie „daca tot sunt asa desteapta” [a se observa logica dintre cele doua aprecieri. Well… nu dau la actorie ca nu vreau. Nu ma fac actrita in rahaturi de telenovele romanesti pentru ca nu vreau. Nu vreau sa ma fac de ras jucand rolul unei blonde proaste cu figuri care s-a tuns scurt ca sa para mai underground. Da, ma refer la Sore aia, atacati-va.
A, si imi amintesc comentariul ala cu „folosesti cuvinte inteligente cand ai google-ul”. Din punctul meu de vedere, limbajul meu e complet normal, si ar trebui sa il inteleaga oricine fara nicio problema. Daca voi sunteti batuti in cap si trebuie sa cautati in dex fiecare cuvant pe care il folosesc, asta nu inseamna ca folosesc eu „cuvinte inteligente”, ci ca mai trebuie tu sa iti imbogatesti vocabularul.
Alte comentarii, intrebari? Sunteti invitatii mei.
P.S: Aia din poza e zana de mine, ca tot va intrebati cum arat.
O mizerie.
Am dat azi peste facebookul lu’ Rapha Tudor ala. Si m-am uitat pe acolo ca vaca la calendar ca toata lumea ii dadea comenturi stupide si nu stiam care e faza cu individul. Parea cute copilasu’ si am zis sa ma documentez, ce face de e asa iubit de toate ratoanele. Si le fac ratoane pentru ca dau astfel de comentarii:
Superrrr FrumOOshhh:*:*
tu faki tot filmul :*:*:*:X:X:X
imi dai idl tau de mes te rog!!!!!!!!!!!!!!!!
sincera e cam urat pt k are cosuri pe fata
esti cel mai frumos din pariu cu viata nu ca paduchiosii si jegosii ceilalti acum sa fim seriosi esti sexy!!pupici!!!!!!!!:*:*:*
Exemplele sunt cu sutele si n-are sens, dar v-ati facut o idee. Asa, trecem peste crizate si revenim. Am dat un search pe google, am aflat ca joaca in porcaria asta de serial si am zis… ba. Hai sa-i dau o sansa. Mare greseala. Am gasit eu rapid un site pe care sa ma uit, am zis… hai vad un episod sa-mi fac o idee. Ce episod? M-am uitat 5 minute si am zis ca asemenea atrocitate nu poate fi data la tv.
Nu stiu cine le scrie scenariile astora. Dar personajele sunt create… nici n-am cuvinte sa spun cat de prost. Iar actorii le joaca in acelasi stil. In locul lor cred ca as face la fel. Imi dai personaje dinastea in bataie de joc, asa ti-l joc. Cu toate ca sunt constienta ca pur si simplu sunt pe langa actorie, dar e ok. Deci prima data am dat de o razgaiata dinaia din desene animate, cu codite si aparat dentar care se ruga de tasu’ sa il scoata. Pe bune? Si facea mofturi pe acolo ca ii strica balul bobocilor, ca ea vrea sa castige. Nu stia sa profite de oportunitate. Isi punea un magnet pe bot la proba de talente si zicea ca a inventat lacatul de gura al viitorului, sta fara lanturi. Apoi vine una la frasu’ lu’ asta mica si dubioasa si tasu’ ii zice lu’ ma-sa ceva ca aia e sarantoaca. Eram gen. Pe bune? Ce replica wow.
A si dadeam eu scroll acolo pe site… si vazusem o poza cu subtitrare, scria ceva gen „Nu ma pot abtine sa ma indragostesc de tine”. Replica secolului! Originala si superba, gandita atent si minutios. Pun pariu ca el i-a raspuns ceva dobitocic (cuvantul asta exista?) si banal, gen: „Nici eu.”. Who the fuck says that in real life and who the fuck writes these crapy lineees?
A da, am si ceva pozitiv de zis. Trecand peste versurile cliseice si scrise la fel de prost ca scenariul, unii din ei chiar au voce faina. Daca n-ar mai canta toate porcariile poate chiar ar avea o sansa in industria muzicala.
Iar eu acum ma intreb… oare ce fel de dubiosi au venit la casting de i-a ales pe astia? Nu zic ca-s cine stie ce urati sau ceva de genul. Nu zic nici ca ar avea vreun caracter mizerabil, ca nu m-am documentat. Dar joaca… pfoai, nici pe surioara mea de 5 ani nu i-ar convinge. GROAZNIC.
Ori poate am eu standardele prea ridicate pentru ca stiu ce e aia un serial bun cu adolescenti. Gen One Tree Hill, Veronica Mars si Skins. Yeah, maybe it’s my fault.
Credeai ca o sa vorbesc despre vreo dezamagire in dragoste?
Nope, broken heart syndrome chiar este o conditie medicala. Este cunoscuta si drept cardiomiopatie pe fond de stres , sau cardiomiopatie Takotsubo.
Este cunoscut un caz al unui om ce a trebuit sa fie transferat la un spital mai mare pentru ca nu se stia ce se intampla cu inima lui. Parea ca inima si plamanii vor ceda si nu parea posibil ca omul sa se insanatoseasca. Inima ceda din cauza stresului. In cazul de fara el trebuia sa aiba grija de sotia sa ce urma sa moara de cancer.
De multe ori acest sindrom apare ca urmare a mortii cuiva apropiat, dar si in cazul unei despartiri, in cazul unei frici foarte mari, o boala extrem de grava sau chiar… castigul la loterie. Conditia a fost descrisa pentru prima data in Japonia, in 1990. Este de 7,5 ori mai probabil ca aceasta sa se dezvolte la femei decat la barbati, lucru aflat in urma unui studiu la Universitatea din Arkansas. Acolo, Abhishek Dehmukh a studiat 6229 de cazuri in spitalele din SUA in 2007. 761 dintre pacienti erau barbati. A fost descoperit faptul ca un volum mare de stres afecteaza grav inima, care pur si simplu se umfla si creaza blocaje microvasculare.
Pacientul despre care am vorbit mai devreme a fost conectat timp de 3-4 zile la un aparat ce avea acelasi rol ca si inima: pompa sangele.Inima s-a refacut, iar conditia nu a mai aparut.
Poetii au dreptate. Inimile noastre se pot frange, iar rata de mortalitate este de 1 – 2%.
So take care.
She’s a fucking mess and she has no idea what to do about it.
It seems like everything that happens around her is breaking her down for no reason, it’s like every little negative thing has an influence, and most of the time it is ten times bigger than a normal person can handle.
And they destroy her, people in general. They walk into her life without even her noticing, and they leave as fast as they came, without the smallest warning.
And sometimes it is like she can’t get over anything. She still stays up at night thinking about a boy that she used to be with months ago, thinking how stupid she was for letting him in, for believing all the lies he said.
She always feels like she’ll never be good enough. Like every time she starts caring for someone, they will eventually stop thinking about her existence and just move on with their life. And that’s what she should do too. But she can’t.
It’s like she’s building a wall, everyday. And it is growing bigger and bigger. Every time someone brings her down, she attaches another brick. And every time someone breaks her heart it’s like she uses all that negative energy to double the size of that wall. It’s her way of protecting herself, knowing that no one else will ever have her back.
And people tend to break her heart… a lot. And they don’t even notice it sometimes, and they don’t even mean it. But they do it anyway, and they’re tearing her apart. They’re destroying her, with they’re fucking fakeness, and with all their lies. And what’s destroying her the most is telling her how much you love her and leaving like… two weeks later.
She knows she’ll never trust again. Her wall is way too tall.
P.S.: I don’t know what was wrong with me last night, but I just like the way it came out and I decided to post it.
Pe bune, Facebookul este sursa mea de inspiratie numarul 1 in ultimul timp. Cred ca oamenii chiar isi pierd viata acolo, si nu este nimic exagerat in ceea ce tocmai am spus. Chiar si eu simt ca-mi pierd viata cu facebookul, but it’s addictive.
Dar chestiile stupide pe care le zic si le fac oamenii pe faimosul site de socializare se tin lant…
1. Sterg poza!
De cate ori n-ati vazut chestia asta la descrierile fotografiilor? Bine, nu neaparat in forma asta, dar toata lumea… „nu imi pasa ce ziceti, sterg poza”, „ah ce naspa am iesit, ii dau delete”. Acum intrebarile mele sunt…
Cand?
Si ce te opreste?
Ar trebui sa o luam ca pe o amenintare? OMG! Vasilica isi sterge poza de pe facebook, ce rost va mai avea site-ul fara ea? Haideti cu totii sa il opriiiiim!!! Facem o petitie, sau cum e mai popular pe facebook… cream un evenimeeeent, intitulat „Opriti sfarsitul lumii ce va veni odata cu stergerea pozei lui Vasilica, idolul nostru!!!”
Care e ideea in anuntul „sterg poza”? Cui ii pasa? De ce nu o stergi din prima…? Sau ai deficiente in gandire si iti trebuie mai multi pasi in efectuarea unei activitati…? Pasul 1: Anuntul. Pasul 2: Asteptarea reactiilor Pasul 3: Ideea de taiere a venelor apare in mintea ta de babuin cand observi peste 5 zile ca nimeni nu te opreste din stergerea pozelor. Pasul 4: Anuntarea pe Facebook ca iti vei taia venele. Pasul 5: Asteptarea reactiilor. Pasul 6: Atunci cand vezi ca nimanui nu-i pasa (din nou) te hotarasti sa te arunci de pe bloc ca moartea va fi brusca si fara dureri. Pasul 7: Mori.
Uite cat timp si stress ai putea sa economisesti doar apasand un buton! E incredibil, nu?
2. Evenimentele cu vizualizarea numarului de vizitatori de pe Facebook.
Hmm… stiu ca va voi spulbera toate visele cu ceea ce va urma sa spun, dar trebuie…
Toate evenimentele alea sunt in mare parte publicitare, iar unele dintre ele sunt pur si simplu pentru prostii ca voi, lumea se distreaza copios pe urma voastra.
Hmmm… nu, nu veti primi niciun Iphone degeaba, niciun tricou, niciun MacBook, dar sper ca de asta v-ati dat seama macar unii dintre voi, ca au aparut de cateva luni idioteniile alea…
Noile evenimente, care va promit ca veti afla cati vizitatori aveti sunt si ele fake. Nimeni nu ar f atat de crud incat sa va arate ca nu aveti nici macar 5 vizitatori pe zi, pentru ca le e mila de voi si se gandesc ca daca tot nu aveti o viata, macar sa credeti ca aveti una pe Facebook.
Iar daca nu stiti ca pentru a aparea chestii noi prin meniu trebuie schimbari de la Facebook, aflati ca sunteti de-a dreptul retardati daca aveti impresia ca scrieti pe un wall „Particip la acest eveniment” si spoooof, va apare contorul de vizualizari. Oricat de mult ati crede asta, internetul nu e Hogwarts, cu toate ca toti ne-am dori asta.
Si cred ca o sa revin, dar momentan nu-mi mai vine nimic in minte.
Love is my weapon. 