Archive for Octombrie 2012

h1

Uiti facultatea, nu-i facultatea – gen nu stiu unde sa ma duc

Octombrie 2, 2012

Cine ma are la prieteni pe facebook sigur o sa creada ca-s panicata rau pe subiectul asta, pentru ca mi-am pus acum vreo doua ore status legat de blestemul alegerii facultatii. Eu ce pot sa va zic… da. Sunt panicata. Rau.

Chiar nu am chef sa-mi pierd alti 3 ani de viata pe in complet nefolositorul invatamant romanesc, cand pot face altceva cu anii aia. Sunt 3 totusi, numar perfect, plin de simbolistica, hai sa aberam.

Asa ca… am decis sa ma uit pe subiectele de la admitere ale facultatii de drept si de jurnalism [ma bate gandul sa le fac in paralel]. La drept, totul clar si frumos, 100 de intrebari din gramatica si economie. Nimic simplu, dar nimic imposibil de invatat pana la vara. Mai frumos a fost cand am ajuns la jurnalism…

Primul subiect, clar, scurt, la obiect, cu antonime, sinonime, subiecte de clasa a2a. Totul frumos. Ce mi-a atras atentia insa au fost modele pentru subiectul II, cel de”creativitate si expresivitate”. Uitandu-ma peste ele, aceeasi impresie: clasa a2a. In sensul ca aveai un subiect extrem de asemanator cu ce iti dadea tanti invatatoare pentru compuneri. Dar trecem peste si ajungem la acest superb model de subiect:

La un examen, constati, in mijlocul probei, ca ai gresit sala. Construieste o intamplare pornind de la aceasta situatie.

Şoc. Panică. Teroare. Tu-lai Doamne, ce-o fi asta?

Nu ezit sa imi pun urmatoarea intrebare: ei ne cred retardati, sau e un exercitiu de imaginatie, pentru a vedea ei cum consideram noi ca ar functiona mintea unui om retardat?

Haideti sa facem totusi exercitiul de imaginatie, nu ne punem noi cu mintea luminata care a creat acest extraordinar model de subiect.

Cazul I
Examenul incepela 9:00, tine pana la 12:00, e 8:30 si eu ma invart prin campus de nebuna cautand sala in care trebuie sa dau examen. Intr-un sfarsit, zic eu ca o gasesc.
Vine ora 9 si mi se inmaneaza subiectele. E ceva biologie, trebuie sa desenez in detaliu o inima, cu ventricule, alea alea, floare la ureche.
Mintea mea retardata realizeaza insa abia in mijlocul probei, la ora 10:30, ca eu sunt in sala gresita.

Cazul II
Examenul incepela 9:00, tine pana la 12:00, e 8:30 si eu ma invart prin campus de nebuna cautand sala in care trebuie sa dau examen. Intr-un sfarsit, zic eu ca o gasesc.
Scot o foaie de hartie si incep sa scriu. Scriu, am inspiratie. Deja visez scaunul lu’ Andreea Esca, moale si comfortabil, iar pe mine ma vad in slow motion, citind cu pasiune stirile de pe promter, eventual cu niste flori in par si o rochie de la Gucci.
Mintea mea retardata realizeaza insa abia in mijlocul probei, la ora 10:30, ca sala e goala si eu nu am cui sa inmanez opera mea literara. Da, trebuie sa fi gresit sala.

Si dupa ne intrebam de ce jurnalistii romani sunt retardati, de ce e Nikita in ziare si de ce injura alea la TV in mijlocul transmisiunii in direct. Daca se pleaca de la premisa ca daca vrei sa intri la jurnalism, probabil esti retardat, cel mai probabil vei iesi la fel de retardat, sau mai rau.

h1

Pariu cu viata este si va ramane o porcarie.

Octombrie 2, 2012

In ciuda faptului ca nu imi convine sa scriu inca un post despre mizeria aia de serial, o voi face pentru toti fanii mei. [va rog sa sesizati ironia si sa nu incepeti cu „esti aroganta, unde sunt fanii, tu n-ai fani, etc.”, va cred in stare de imbecilitati de genul].

Sa o luam cu inceputul. Acesta este blogul MEU. Pe care intr-adevar, nu am mai scrie de 50 de ani, dar ramane iubitul meu blog. Si stiti ce inseamna asta? Ca scriu ce vrea muschiu’ meu umflat cu steroizi si fac asta cand vreau eu, aleg ce subiect vreau eu, si spun  ce vreau eu despre acel subiect. Bun.

Ma doare in pix de serialul vostru cu personaje care se vor smechere si care realizeaza ce ratoni nesuferiti au fost si decid sa se schimbe in ratoni patetici. Nu ma intelegeti gresit, patetici sunt de la inceput pana la sfarsit, dar devin mai suportabili in timp, iar odata cu asta le creste gradul de patetism.

De asemenea, sunt fata, ma cheama Lavinia si am 18 ani. Nu de alta, dar pareati foarte confuzi, mai ales cand veneati cu aprecieri de genul „esti un bou”. Imi pare rau sa va dezamagesc, gusturile mele rafinate in materie de seriale nu ma fac mai putin umana, dar daca vreti voi, pot sa va impung cu frumoasele mele coarne de bou.

M-ati intrebat de ce nu dau la actorie „daca tot sunt asa desteapta” [a se observa logica dintre cele doua aprecieri. Well… nu dau la actorie ca nu vreau. Nu ma fac actrita in rahaturi de telenovele romanesti pentru ca nu vreau. Nu vreau sa ma fac de ras jucand rolul unei blonde proaste cu figuri care s-a tuns scurt ca sa para mai underground. Da, ma refer la Sore aia, atacati-va.

A, si imi amintesc comentariul ala cu „folosesti cuvinte inteligente cand ai google-ul”. Din punctul meu de vedere, limbajul meu e complet normal, si ar trebui sa il inteleaga oricine fara nicio problema. Daca voi sunteti batuti in cap si trebuie sa cautati in dex fiecare cuvant pe care il folosesc, asta nu inseamna ca folosesc eu „cuvinte inteligente”, ci ca mai trebuie tu sa iti imbogatesti vocabularul.

Alte comentarii, intrebari? Sunteti invitatii mei.

P.S: Aia din poza e zana de mine, ca tot va intrebati cum arat.