Uiti facultatea, nu-i facultatea – gen nu stiu unde sa ma duc

Cine ma are la prieteni pe facebook sigur o sa creada ca-s panicata rau pe subiectul asta, pentru ca mi-am pus acum vreo doua ore status legat de blestemul alegerii facultatii. Eu ce pot sa va zic… da. Sunt panicata. Rau.

Chiar nu am chef sa-mi pierd alti 3 ani de viata pe in complet nefolositorul invatamant romanesc, cand pot face altceva cu anii aia. Sunt 3 totusi, numar perfect, plin de simbolistica, hai sa aberam.

Asa ca… am decis sa ma uit pe subiectele de la admitere ale facultatii de drept si de jurnalism [ma bate gandul sa le fac in paralel]. La drept, totul clar si frumos, 100 de intrebari din gramatica si economie. Nimic simplu, dar nimic imposibil de invatat pana la vara. Mai frumos a fost cand am ajuns la jurnalism…

Primul subiect, clar, scurt, la obiect, cu antonime, sinonime, subiecte de clasa a2a. Totul frumos. Ce mi-a atras atentia insa au fost modele pentru subiectul II, cel de”creativitate si expresivitate”. Uitandu-ma peste ele, aceeasi impresie: clasa a2a. In sensul ca aveai un subiect extrem de asemanator cu ce iti dadea tanti invatatoare pentru compuneri. Dar trecem peste si ajungem la acest superb model de subiect:

La un examen, constati, in mijlocul probei, ca ai gresit sala. Construieste o intamplare pornind de la aceasta situatie.

Şoc. Panică. Teroare. Tu-lai Doamne, ce-o fi asta?

Nu ezit sa imi pun urmatoarea intrebare: ei ne cred retardati, sau e un exercitiu de imaginatie, pentru a vedea ei cum consideram noi ca ar functiona mintea unui om retardat?

Haideti sa facem totusi exercitiul de imaginatie, nu ne punem noi cu mintea luminata care a creat acest extraordinar model de subiect.

Cazul I
Examenul incepela 9:00, tine pana la 12:00, e 8:30 si eu ma invart prin campus de nebuna cautand sala in care trebuie sa dau examen. Intr-un sfarsit, zic eu ca o gasesc.
Vine ora 9 si mi se inmaneaza subiectele. E ceva biologie, trebuie sa desenez in detaliu o inima, cu ventricule, alea alea, floare la ureche.
Mintea mea retardata realizeaza insa abia in mijlocul probei, la ora 10:30, ca eu sunt in sala gresita.

Cazul II
Examenul incepela 9:00, tine pana la 12:00, e 8:30 si eu ma invart prin campus de nebuna cautand sala in care trebuie sa dau examen. Intr-un sfarsit, zic eu ca o gasesc.
Scot o foaie de hartie si incep sa scriu. Scriu, am inspiratie. Deja visez scaunul lu’ Andreea Esca, moale si comfortabil, iar pe mine ma vad in slow motion, citind cu pasiune stirile de pe promter, eventual cu niste flori in par si o rochie de la Gucci.
Mintea mea retardata realizeaza insa abia in mijlocul probei, la ora 10:30, ca sala e goala si eu nu am cui sa inmanez opera mea literara. Da, trebuie sa fi gresit sala.

Si dupa ne intrebam de ce jurnalistii romani sunt retardati, de ce e Nikita in ziare si de ce injura alea la TV in mijlocul transmisiunii in direct. Daca se pleaca de la premisa ca daca vrei sa intri la jurnalism, probabil esti retardat, cel mai probabil vei iesi la fel de retardat, sau mai rau.