Londraaaa. <3

Cel mai mare defect al meu e… lenea. Pentru ca pur si simplu imi e lene sa scriu despre cat de genial a fost la Londra.

Pentru ca da… a fost genial!

Cel mai mult mi-au placut oamenii. M-am imprietenit cu doi baieti, 2 americani si un norvegian care faceau totul sa fie super fun.

Primul e norvegianul, Andre <3, a2a e o tipa pe care nu stiu cum o cheama, apoi David, eu si Moses. I miss them so much. 😦

Am realizat multe in calatoria mea, in primul rand faptul ca Romania e mai de cacat decat stiam ca e pana sa plec. Cand compari cele doua tari, din orice punct de vedere, iti dai seama in ce tara poti sa traiesti. Da, trebuia sa fiu recunoscatoare ca nu traiesc prim Somalia sau Eritreea, but still…

In primul rand totul e extrem de trist la noi. Cand vezi toate blocurile astea gri si murdare, cu haine vechi de 10 ani spalate si respalate atarnand pe la geamuri din cauza saraciei, cu balcoanele alea negre unde a ars o butelie acum vreo 2 ani si nimeni nu s-a sinchisit sa vopseasca cu vopseaua data in toate directiile pe cladirile care se vor colorate, dar care ajung la fel de gri ca si blocurile normale si toate chestiile astea… iti vine sa te urci acum intr-un avion si sa te intorci acolo la casele alea mici si cochete, vopsite frumos si perfect, fara niciun loc unde a sarit varul, unde sunt flori la geam, unde daca iti porti adidasii de 3 ori observi ca nu s-au murdarit deloc pentru ca nu tot praful si noroiul de la noi de pe strazi, unde lumea nu intoarce capul dupa tine daca te-ai imbracat altfel decat toti cocalarii, unde nu te fluiera nimeni si nu striga nimeni dupa tine, unde toata lumea isi vede de treaba ei si uneori chiar iti zambeste pe strada, unde daca iesi in club nu e neaparat sa iesi cu hainele imbibate in fum de tigara pentru ca oamenii se respecta unii pe ceilalti si daca vor sa fumeze pot sa iasa afara si exemplele sunt nesfarsite.

Totul e parca rupt din alta lume acolo. Gasesti ORICE vrei tu si la fiecare cladire care are mai multe etaje la parter sunt neaparat magazine, barur, cluburi sau puburi. Iar cea mai buna parte e ca gasesti lucruri pentru toate buzunarele. La prima vedere, daca nu cauti, ai impresia ca totul este extrem de scump in comparatie cu romania si adevarul e ca da, totul e mult mai scump, dar daca incerci sa cauti, gasesti si supermarketuri cu preturi foarte apropiate, chiar mai mici la unele produse.

Se vede pe fetele oamenilor ca nu traiesc in saracia si mizeria din Romania. Zambesc mai mult si sunt frumos imbracati toti, nu vezi cocalari in trening pe strada, toata lumea are stil, oamenii nu gandesc ca la noi „e hai ca ies asa imbracat, ca cine se uita la mine?”, cum gandesc majoritatea persoanelor de peste 40 de ani. Acolo de la bebelus pana la mos de 100 de ani… in vestimentatia tuturor se vedea ca au fost cat de cat atenti la cum arata.

De asemenea… chiar daca teoretic Marea Britanie se confrunta cu o oarecare imbatranire a populatiei… vezi tineri peste tot, nu ca in Romania, la 50 de mosi si babe mai apare si un pustan, ceea ce mi-a placut. Si cand am venit in Romania… stateam si analizam oamenii din metrou din Londra si oamenii din metrou din Bucuresti. La Bucuresti… fiecare se bate pe un loc… plin de tarani si babe care barfect pe tanti Leana si pe Batman… Acolo toata lumea isi vedea de treaba lui, daca erau draguti sau coborau la urmatoarea statie chiar iti ofereau locul lor, majoritatea citeau… fie ziarul fie o carte si nu te simteai analizat din cap pana in picioare ca la noi.

Ma rog… :))

Am vazut Big Ben & The palace of Westminster, Wellington arch, London eye, Trafalgar square, Tower of London, Buchingam palace, O2 arena, The City, Piccadilly Circus, Soho, Hyde Park, Kensington Gardens, Camden Town, etc etc.  :]]

Peste tot… am vazut restaurante cu toate specificurile posibile… erau franceze, italiene, mediteraneene, arabe, indiene, coreene, chineze, japoneze, thai, rusesti, doar cu fructe de mare, vegetariene, de ceai, pentru „late dinner”, toate felurile posibile.

De asemenea… magazine… de la piete gen Obor pana la Burberry si Louis Vuitton.

Cluburi nu mai zic… pentru orice gen de muzica posibil si imposibil si pentru orice fel de oameni, indieni, albastri, gay, oricine.

Orice ar fi… nu muriti inainte sa vizitati Londra. O sa va indragostiti de ea ca si mine.