3 years of blogging.

Motivul principal pentru care sunt entuziasmata este faptul ca am reusit sa ma tin de ceva mai mult de o saptamana-doua.

In general sunt lenesa, delasatoare si superficiala in ceea ce fac, insa bloggingul chiar imi place si se pare ca  mica lume a lui Ciubalakun cel neexistent a supravietuit atatia ani. (parca as zice 100)

S-au intamplat multe… blogul asta parca mi-a servit drept jurnal, pot sa citesc vechile posturi si sa-mi aduc aminte in ce moment al vietii ma aflam… ce melodii ascultam, ce ma facea fericita, ce ma dezamagise, cu cine obisnuiam sa imi petrec timpul, etc.

De multe ori cand mi se intampla ceva si scriam despre asta pe blog parca ma descarcam… si adoram sentimentul.

Cu timpul am inceput sa scriu din ce in ce mai putin… dar asta pentru ca viata mea a devenit mult mai buna, iar lucrurile despre care obisnuiam sa scriu erau de obicei motivele pentru care eram trista. Si e normal… cum am incetat sa fiu trista, subiectele au inceput sa dispara. De fapt cred ca inspiratia nu prea mai exista…

Chiar daca mi-am facut blog nou, in engleza de data aceasta ( www.laviniabeta.wordpress.com ), il voi mentine viu si pe acesta, pentru canu ma pot desprinde de el. Nu e primul meu blog, dar e primul de care ma simt cumva legata, sunt prea multe amintiri in el…

Oricum, parca sunt mandra de mine… YAAAAY!